Home » World News

25 de ani de la scindarea de Partidul Muncitoresc Revoluţionar

Rezoluţie a Congresului Partidului Egalităţii Socialiste

14 Septembrie 2010

Partidul Egalităţii Socialiste a ţinut între 11 -15 august în Ann Arbor (Michigan) primul său Congres. World Socialist Web Site publică hotărâri şi rapoarte de la acest Congres. După declaraţia „70 de ani de la asasinarea lui Lev Troţki” publicăm astăzi rezoluţia „25 de ani de la scindarea de Partidul Muncitoresc Revoluţionar”, care a fost adoptată în unanimitate în prima zi a congresului.

***

Congresul Partidului Egalităţii Socialiste transmite cele mai calde salutări revoluţionare celor de acelaşi crez şi tovarăşilor din toate secţiunile Comitetului Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale.

Congresul Partidului Egalităţii Socialiste are loc în ajunul unei zile de o mare importanţă pentru clasa muncitoare internaţională şi pentru dezvoltarea marxismului. Se împlinesc 25 de ani de la scindarea Comitetului Internaţional de Partidul Muncitoresc Revoluţionar din Marea Britanie. Această luptă politică a aplanat drumul pentru o dezvoltare deosebită a celei de-a patra Internaţionale şi a troţkismului. Această luptă a apărat şi a îmbogăţit principiile teoretice şi politice pe care se bazează munca partidului nostru la acest Congres.

Ruperea din 1985-86 a reprezentat punctul culminant a peste 30 de ani de lupta împotriva revizionismului din cadrul celei de-a Patra Internaţionale. Marxiştii ortodoxi sub conducerea lui James P. Cannon, fondatorul Partidului Social Muncitoresc (PSM) s-au opus în 1953 modificărilor cerute de Michel Pablo si Ernest Mandel pentru programul celei de-a Patra Internaţionale. Pus în faţa încercărilor lui Mandel şi Pablo de a distruge cea de-a Patra Internaţională, Cannon a redactat o “scrisoare deschisă” care a dat naştere Comitetului Internaţional şi a unit troţkiştii din toată lumea împotriva acelui program revizionist. Tendinţa pablistă reprezenta o rebeliune oportunistă a clasei de mijloc a burgheziei împotriva programului revoluţionar ale celei de –a Patra Internaţionale. Prin declaraţia sa oficială de a “arunca vechiul troţkism peste bord”, aceasta s-a despărţit de programul revoluţionar marxist al celei de-a Patra Internaţionale şi de orientarea acesteie către clasa muncitoare. Ea a renegat lupta pentru putere bazată pe principiile istorice ale programului care a dus la Revoluţia din Octobrie, program apărat şi dezvoltat de Lev Troţki. Această tendinţă revizionistă a avut ca scop transformarea mişcării troţkiste într-a mişcare reformistă naţional-burghezo-stalinistă care a dominat scena politică la sfarşitul celui de-a Doilea Război Mondial.

PSM a renunţat în decursul anilor 1950 la principiile pe care le-a apărat după scindarea de Pablo şi Mandel. În 1963, în încercarea de a se reuni cu revizioniştii, partidul a refuzat să discute aspectele programatice critice care au dus la scindarea din 1953. Secţiunea britanică a Comitetului Internaţional aflată sub conducerea lui Gerry Healy s-a opus acestei trădări. Cu toate că majoritatea forţei internaţionale era de partea revizioniştilor, lupta lui Healy împotriva unei politici lipsite de principii a împiedicat lichidarea celei de-a Patra Internaţionale şi a câştigat noi adepţi pentru Comitetul Internaţional. Liga Muncitorilor (predecesorul Partidului Egalităţii Socialiste) care a fost înfiinţată în 1966 a fost rezultatul direct al luptei troţkiştilor din Marea Britanie. Secţiuni noi ale celei de-a Patra Internaţionale s-au constituit în Sri lanka, Germania şi Australia. În anii ’70, organizaţia britanică care şi-a schimbat numele în Partidul Muncitoresc Revoluţionar(PMR) a început să aibă viziuni politice care semănau foarte mult cu cele ale pabliştilor si a a luat o tot mai mare orientare naţionalistă. Ea a început să considere mişcarea internaţională ca un simplu adaus al dezvoltării partidului din Anglia.

Partidul Muncitoresc Revoluţionar a întimpinat din cauza aceasta rezistenţa hotărată a Ligii Muncitorilor, predecesorul Partidului Egalităţii Sociale din Statele Unite. Troţkiştii americani se dezvoltaseră într-o cu totul altă direcţie. Pe parcursul anilor 70, Liga Muncitorilor luase o cotitură înspre clasa muncitoare şi avea în centrul activităţii sale prelucrarea experienţei istorice a mişcării troţkiste, în special lupta împotriva revizionismul lui Pablo şi Mandel.

Începând cu anul 1982 această rezistenţă hotărată a fost clar exprimată prin critica teoriei şi a politicii de abatere a PMR prin tovarăşul David North, secretarul naţional al Ligii Muncitorilor la acea vreme. North a expus tendinţa PMR spre mişcarea pablistă prin renunţarea acestuia la teoria revoluţiei permanente şi prin adaptarea la naţionalismul burghez. El a analizat şi legătura dintre oportunismul politic al PMR şi falsificarea subiectiv-idealistă a filosofiei materialiste a lui Mary şi Engles de către Healy. Această degenerare teoretică a făcut parte dintr-un atac mai vast asupra marxismului, în special asupra materialismului istoric sub influenţa şcolii de la Frankfurt şi a aşa numitului “marxism vestic”.

Liga Muncitorilor a solicitat între octombire 1982 şi februarie 1984 punerea în discuţie a criticilor aduse teoriei şi politicii de reversiuniune către pablism a PMR. Refuzul lui Healy a împiedicat posibilitatea de a învinge problemele crescânde din cadrul PMR. Prin aceasta s-a dat cale liberă crizei organizatorice care a izbucnit în vara anului 1985 în cadrul secţiunii britanice. Situaţia aceasta a favorizat apariţia mai multor susţinători în cadrul Comitetului Internaţional a criticii dezvoltate de North în anii precedenţi şi a devenit punctul comun al noii majorităţi troţkiste în cadrul Comitetului Internaţional, fapt ce a împins în defensivă pe oportuniştii aflaţi la conducerea PMR.

Toate grupările care s-au scindat de Comitetul Internaţional au luat o orientare de dreapta şi s-au despărţit. Singura tendinţă politică care a supravieţuit după dizolvarea PMR a fost alcătuită dintr-un grup de tovarăşi britanici sub conducerea lui Dave Hyland care s-au unit pentru a susţine majoritatea din Comitetul Internaţional şi perspectiva internaţionalismului.

Importanţa acestei scindări pentru clasa muncitoare internaţională şi pentru marxism s-a arătat în anticiparea marilor evenimente istorice, care şi-au luat cursul. Aşa cum scindarea de pablişti a avut loc în 1953 în ajunul unei crize istorice a stalinismului – răscoala muncitorilor din Germania de est în 1953, din Ungaria şi Polonia în 1956, discursul lui Chruschtschow care a dezvăluit multe din crimele lui Stalin – aşa a decurs şi scindarea de PMR într-un moment când criza stalinismului a trecut în faza sa finală ducând la lichdarea Uniunii Sovietice şi la reintroducerea capitalismului.

Prăbuşirea birocraţiei staliniste a facut parte dintr-o criză mai mare care a capturat toate conducerile claselor muncitoare – de la stalinişti până la reformişti şi la anti-comuniştii din birocraţia Federaţiei Americane de Muncă (AFL) din cadrul Congresului Organizaţiilor Industriale (CIO) din SUA – care se bazau pe un program naţional. Schimbările economiei mondiale, în special integrarea globală a producţiei capitaliste care nu a existat niciodată, au dovedit că acele programe national-reformiste erau nefolositore.

Motivul principal al scindării a fost cel al internaţionalismului revoluţionar pe o parte, şi al oportunismului naţional pe cealaltă parte. Apărarea internaţionalismului de către majoritatea secţiunilor celei de-a Patra Internaţioanle a creat un echilibru între schimbările majore din situaţia obiectivă şi imensul potenţial revoluţionar din cadrul mişcării. Scindarea a dat naştere unor puteri teoretice şi politice enorme iar acestea au pus bazele unei înnoiri a perspectivelor internaţionalismului revoluţionar.

În ajunul sărbătoririi acestui important jubileu politic, Congresul PES îşi exprimă aprecierea faţă de tovarăşii din cea de-a Patra Internaţională care au jucat und rol important în lupta din 1985-86. Mulţumim îndeosebi lui Peter Schwarz şi Uli Rippert care fac parte din secţiunea germană, Nick Beams din secţiunea australiană şi Cave Hyland şi Chris Marsden, care au condus opoziţia britanică împotriva oportuniştilor din PMR.

PES plăteşte tribut şi memoriei lui Keerthi Balasurizy, secretar general al Ligii Comuniste Revoluţionare, predecesoarea Partidului Egalităţii Socialiste din Sri Lanka. Moartea sa din decembrie 1987, la doar 39 de ani, a răpit mişcării troţkiste pe unul dintre liderii săi de marcă.

Tovarăşul Keerthi, ale cărui principii politice s-au format din opoziţia faţă de marea trădare a partidului Lanka Sama Samaja constituit în 1964, a fost un apărător neobosit al teoriei revoluţiei permanente. Acest lucru i-a adus timp de un deceniu un conflict cu conducerea PMR, partid care se adapta tot mai vizibil stalinismului si naţionalismului burghez. Tovarăşul Keerthi şi- adus cea mai mare contribuţie troţkismului în anul 1985, prin faptul că s-a unit cu majoritatea secţiunilor din cea dea Patra Internaţională împotriva conducerii oportunist-naţionaliste a PMR şi pentru că şi-a folosit expertienţa în lupta împotriva pablismului. El a jucat în cei doi ani precedenţi morţii sale un rol decisiv şi de neînlocuit în renaşterea politică a Comitetului Internaţional.

Impactul scindării din 1985-86 devine cu fiecare an care trece tot mai vizibil. Scindarea din 1985-86 a permis transformarea Comitetului Internaţional într-o mişcare internaţională unită. Acasta a dus la rândul ei la întemeierea Partidului Egalităţii Socialiste şi a World Socialist Web Site.

Comitetul Internaţional ale celei de-a Patra Internaţionale este singurul partid de pe pământ care îşi bazează munca pe fundamentele tradiţionale, pe teoria, principiile şi programul marxist. În condiţiile crizei capitalismului şi a unuei redresări a luptei de clasă internaţionale, Comitetul Internaţional ale celei de-a Patra Internaţionale va aduna sub drapelul ei pe membrii clasei muncitoare cei mai conştienţi, militanţi şi cu sacrificiu de sine.